Bună ziua,

am avut 2 copii la Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 6 Buzău. Timpul a trecut repede şi am crescut, suntem şcolari.

Însă ne aducem cu plăcere aminte de grădiniţă, cu tot ce presupune ea: ore, excursii, angajaţi – educatoare, bucătărese, director, asistenta medicală, administrator, îngrijitoare, inclusiv gardienii ( noi am avut gardieni).

Doar acum reuşesc să fac clasificarea personalului din grădiniţă după meseriile amintite deoarece era un colectiv atât de închegat, încât toţi îşi aduceau aportul mai mult decât le era scris în fişa postului: tot personalul cunoştea copiii după numele mic, preferinţele şi personalitatea fiecăruia; de dimineaţa, copiii plângăcioşi se adunau în cabinetul asistentei şi aceasta le vorbea şi îi convingea să meargă la clase, educatoarele de la toate grupele aveau grijă şi de ceilalţi copii care nu erau la dânsele în grupă, bucătăresele ştiau cine vrea porţie suplimentară şi anticipau acest lucru, doamna directoare era prezentă dimineaţa şi asculta fiecare părinte care dorea să-şi exprime opinia, administratorul ştergea nasul copiilor, gardienii păzeau la uşă să nu o zbughească vreun copil vioi.

Curăţenie impecabilă, ordine desăvârşită, nu am avut reproşuri. Orele şi educaţia, programa şcolară respectată şi depăşită în folosul copiilor. În clasa întâi nu a fost nevoie de muncă suplimentară din partea mea ca părinte deoarece a fost iniţiat pentru perioada prealfabetară încă din grupa pregătitoare, de la grădiniţă.

“Nemulţumirea” a fost când a apărut o clădire mai nouă, mai mare, mai frumoasă şi oamenii au ales-o, inclusiv unii copii. S-a schimbat colectivul şi trebuie să treacă un timp pentru a se închega la fel ca ceilalţi. Oricum şi-au făcut datoria fiecare în pătrăţica lui.

Copiilor mei le este dor de grădiniţă şi îmi spun că şi-ar dori să revină acolo, să vadă clasa sau clădirea, cel puţin. Şi că nu fac mâncare aşa gustoasă ca la grădiniţă, să merg să iau nişte reţete de la doamne.

Cu deosebită stimă pentru munca depusă şi nenormată, Cristina Pospai.

Grădiniţa…

8 ani frumoşi din viaţa mea, ca mamă de doi copii, Nico şi Liz, care au urmat cursurile de preşcolar în acelaşi loc minunat, cu oameni grijulii şi pregătiţi pentru a oferi toată atenţia şi dragostea  copiilor .

8 ani cu lacrimile şi temerile inerente oricărui început….

8 ani cu satisfacţii, când copiii vin acasă cu lucruri noi învăţate, cu dorinţa de a se întoarce la grădiniţă, pentru că a doua zi, are loc o activitate interesantă…..

8 ani de bucurii, atunci când vine serbarea de Crăciun sau cea de sfârşit de an, cu febra realizării costumului potrivit, a învăţării rolului, cu nerăbdarea aşteptării petrecerii de după spectacol… Păstrez şi astăzi, cu grijă, costumul de ridiche, de povestitor, de Moş Crăciun, de cocoş, de ursuleţ sau de îngeraş, de mamă vitregă a Albei ca Zăpada, de Ileana Cosânzeana, de fulg de nea, de prezentatoare de serbare…

8 ani de emoţii de Ziua Mamei….

8 ani de prietenii şi între copii, şi între părinţi, care durează şi se consolidează zi de zi….

8 ani plini de amintiri despre D-na Coca, D-na Nuţi, D-na Mareluţa (Fuştei), D-na Alina (Paraschiv), D-na Gabi (Anton), D-na Huiu Ioana, D-na Mirea Ioana, D-na Nicoleta (Creţu), D-na Merry (Dumitrache) sau despre Marcela, Nuţi, Alina, Steluţa …. Oameni minunaţi de care ne e dor, pe care ne bucurăm că-i întâlnim prin oraş sau la cumpărături sau chiar la grădiniţă ( când ne este foarte dor….)

Grădiniţa… parcă a fost ieri…

Cu mult drag, Claudia Cristea.